Răspuns:
Număram bombele care cădeau… așa am învățat să număr” și „Nu ne era frică de morți, erau numai oameni cunoscuți”. Ce rămâne din copilăria în vreme de război
Cât îmi doream să nu mor!... Nu-ți dorești niciodată așa de mult să trăiești ca în război…”, i-a mărturisit scriitoarei, pentru acest roman, unul dintre rușii care și-au spus poveștile - un invalid de război gradul unu, care la vremea întâmplării avea vârsta de 14 ani.
( am copiat ,sper ca ajuta ceva)
