a fost răspuns

Bună cine mă ajută ofer 68 de puncte:( urgent)

Comentează în limita de 15-20 rînduri afirmația criticului,,Poetul și poezia trebuie să inspire maselor credința într-un viitor luminos", folosind pentru argumentele aduse citate din textul poeziei ,, Rugăciune" de Octavian Goga.

,,Rugăciune"
de Octavian Goga

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

Răspuns :

Stitch62id

Explicație:

Într-un univers caracterizat de o realitate crudă, care arareori ne oferă posibilitatea de a visa la clipe mai însorite, trebuie sa avem puterea sa speram. Într-o lume în care viziunea individului a devenit îngrădită de propriul ochi, care de multe ori nu poate percepe mai departe de rău și ură, trebuie sa ne găsim refugiul în artă.

Astfel, poetul și implicit poezia vor avea puterea de a schimba NU lumea, ci modul în care noi ne raportam la ea.

In cazul de față, primele două strofe ale poeziei "Rugăciune" de Octavian Goga, ilustrează fiinta umana (poetul) în încercarea disperata de a da un sens vieții ("Rătăcitor, cu ochii tulburi (...) /Eu în genunchi spre tine caut: /Părinte,-orânduie-mi cărarea!"). Cea de-a treia strofa ipostaziaza omul (poetul) în momentul rugii sale, dorind sa fie capabil a vedea lumea dintr-o altă perspectivă, mai "însorită"/optimista: "Dezleagă minţii mele taina/Şi legea farmecelor firii (...) /Dă-i raza soarelui de vară/ Pleoapei mele ostenite." Următoarele strofe releva faptul că acesta nu se limitează la a cere numai alungarea patimilor sale. În dorința de a rezona cu întreg universul, dorește sa fie capabil a empatiza cu restul sufletelor" Şi de durerea altor inimi/ Învaţă-mă pe mine-a plânge.(...) /Ci jalea unei lumi, părinte, Să plângă-n lacrimile mele."

Acesta invocă atât prezentul, cât și trecutul, luând asupra-și tot amarul și toată apăsarea veacurilor trecute.

Sfârșitul poeziei ilustrează un mediu agitat, redat prin termeni precum:" furtună"," se zbate", "înfiorate". Toate cele ce se abat asupra lumii sfârșesc însa într-o cântare la unisol (o poezie) , în care se împletesc toate amărăciunile omenirii, fiecare fiinta în parte rezonând cu ea.

Din punct de vedere figurativ, poezia poate fi privita din perspectiva poetului care preia experiente, trăiri, influente, de multe ori negative, pe care transpunându-le într-o poezie, reușește sa transmită cititorului ideea speranței intr-un viitor mai bun, mai luminos. (estetica urâtului: "Din bube, mucegaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi")

ID Alte intrebari