Târându-și, o omidă, prelungu-i trup cu păr
Pe craca fără frunze a unui jalnic măr,
Se pomeni oprită de-un fluture nervos:
- „Să nu-ndrăznești, urâto, să-ți duci trupul bălos
Până aici la mine, căci o vei încurca!
Mă mir și-acum că Cerul, în direptatea Sa,
Vă lasă încă-n viață tot neamul hăbăuc!
Coboară, deci, de nu vrei în pumni să te apuc!”


SCRIE IDEEA PRINCIPALĂ A ACESTUI FRAGMENT

VĂ ROG REPEDE E URGENT!​