Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul următor, evidențiind două trăsături
ale genului dramatic:
POMPILIAN (ocoleşte biroul și se oprește în spatele lui Ştefănescu, aplecându-se peste
umărul lui)
ŞTEFĂNESCU (punând degetul brusc pe o coloană din gazetă): Cât?
POMPILIAN: Ce vrei să spui?
ȘTEFĂNESCU: Exact ce ai inţeles. Cât?
POMPILIAN: Şefule, nu știu ce vrei să spui.
ȘTEFĂNESCU: Cați bani ai primit pentru asta?
POMPILIAN (continuând jocul inocenței): Pentru care asta?
ȘTEFĂNESCU: Pentru toată povestea asta. De exemplu, pentru fraza asta. (Citește):
Cititorii noștri cunosc obiectivitatea cu care am urmărit și deseori atacal activitatea
domnului Protopopescu, în fruntea fabricii de conserve «Fructul», dar in fața marilor
realizári recente nu putem să nu recunoaştem în domnia-sa un mare înfăptuitor, un perfect
gospodar, un factor economic insuflețit deopotrivă de mari ințiative și largi devotamente.
(Cu o schimbare de ton): Frumos, 11-am ce spune! Și nici nu cred că e prea scump! Cât?
POMPILIAN: Şefule, mă jigneşti.
ȘTEFÁNESCU: Tu mă jigneşti pe mine. Crezi serios că, la vârsta mea, și după treizeci
de ani de gazetúrie, nu ştiu să citesc? Ești un recrut*, băiatule.
POMPILIAN: Şefule, pe onoarea mea...
ŞTEFĂNESCU: Și incă un recrut prost. [...]
Mihail Sebastian, Ultima oră
STRICT​