Răspuns:
Naratorul îi scrie o scrisoare unui prieten drag și îi relatează vizita în satul său natal, aproape de Cetatea Neamțului și de râul Siret, unde este năpădit de amintiri.
De departe, cea mai impregnată amintire este legată de domnu Trandafir, învățătorul și cum acesta le-a citit într-o seară povestea lui Creangă, Harap-Alb.
Ajuns în sat, naratorul află că domnu Trandafir nu mai trăiește, iar clădirea în care a învățat nu mai există.
Își amintește atunci o întâmplare în care doi oameni l-au vizitat pe domnu Trandafir și l-au rugat să-i prezinte școala și să țină o lecție cu copiii. La sfârșitul lecției cei doi bărbați erau impresionați.
La plecare, domnu Trandafir află că aceștia erau inspectorul și cu ministrul, dar nevenindu-i a crede că asemenea persoane importante ar bate drumul până la școala lui umilă, începe a râde. Află apoi de la primărie că cei doi vizitatori erau într-adevăr ministrul și inspectorul școlar.
Naratorul își mai amintește și cum se scălda în Siret, dar și de prima lui zi de școală și de perele pe care le primeau de la domnu Trandafir înaintea fiecărei vacanțe.
Domnu Trandafir era un om bun și blând, dar necăjit și i-a învățat pe băieți rugăciuni, i-a învățat să cânte și să spună poezii eroice. Și le-a povestit istoria cu multă însuflețire.
Iar într-un timp se zvonea că va fi mutat la o altă școală, de peste Siret. Atunci toți băieții s-au hotărât să-l urmeze. Dar, domnu Trandafir nu a mai plecat nicăieri și a rămas în sat până la sfârșitul vieții sale, unde este și înmormântat.
REZUMATUL COMPLET
