Într-o primăvară cu ninsoare, pescărușii se întoarseră la cuiburile lor. Cel mai îndrăzneț dintre ei era tatăl pescăruș, care avusese curajul de a se apropia de fereastra Veronicăi. Aceasta trăia într-un bloc, față în față cu hotelul, la etajul al șapte-lea, iar de acolo putea vedea tot ce se petrece în cuibul lor. Ca să îi vadă mai bine, își cumpără un binoclu. Îi urmărea cum duceau în cuib bucățele de mușchi. Asta o făcu să își amintească de propriile responsabilități.
