Era un om bine făcut, puțin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când
zâmbea, se arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinți lungi, cu strungă mare la
mijloc. Când ne învăța cum să spunem poeziile eroice, vorbea tare și înălța în sus
brațul drept; când cântam în cor, lovea diapazonul de colțul catedrei, il ducea repe-
de la urechea dreaptă şi, încruntând puțin din sprâncene, dădea ușor tonul: laaa! -
iar băieții răspundeau într-un murmur subțire și aşteptau cu ochii ațintiți la mâna
lui, care dintr-odată se înălța. Atunci izbucneau glasurile tinere, într-o revărsare
caldă. Când trebuia câteodată, sâmbăta după-amiază, să ne citească din poveştile
lui Creangă, ne privea întâi blând, cu un zâmbet liniştit, ținând cartea la piept, în
dreptul inimii - şi în bănci se făcea o tăcere adâncă, ca într-o biserică.
i nici nu-ti :selectați 10 verbe