A)Dovezile indirecte oferite de:
chimie şi biochimie evidenţiază fondul biochimic al tuturor organismelor, universalitatea acizilor nucleici;
citologia subliniază unitatea de structură şi funcţie a tuturor organismelor;
anatomia comparată dovedesc că un plan de structură fundamental comun organismelor suferă transformări în funcţie de mediul de viaţă;
embriologie ne arată că şirul de forme pe care îl parcurge un organism individual în timpul dezvoltării sale de la celula ou până la starea adultă reprezintă o recapitulare sumară a lungului şir de forme parcurs de strămoşii organismului dat;
paleontologie probează evoluţia prin studiul fosilelor de plante şi animale;
sistematică vegetală şi animală stabileşte înrudirea dintre organisme alcătuind veritabili arbori genealogici;
biogeografie susţin evoluţia pornind de la ideia că răspândirea plantelor şi animalelor este consecinţa anumitor legităţi naturale. Fiecare specie ocupă un anumit
areal. Analiza acestuia dezvăluie realitatea şi acţiunea evoluţiei.
B)Dovezile directe sunt furnizate de observaţiile şi datele experimentale ale geneticii.
În acest sens putem exemplifica:
experienţele de laborator cu populaţii de microorganisme şi de drosofile transformate ireversibil sub acţiunea unor substanţe chimice mutagene şi a radiaţiilor;
evoluţia la nivelul populaţiilor urmărită la fluturele Biston betularia din Anglia care în mai puţin de 100 de ani formele închise la culoare au devenit majoritare – fenomen corelat cu industrializarea masivă ce a întunecat peisajul. În aceste condiţii noi formele deschise la culoare erau uşor descoperite de păsările răpitoare pe când cele închise erau avantajate.
