Pe-un ses intins si galben, sub arsita de soare,
Cinci sute pluguri ara pamantul telinos,
Si domnul Stefan insusi, cu fruntea in sudoare,
Asista pe-un cal negru, sub un stejar frunzos.
Opt mii de lesi de oaste, legati, cu frau-n gura,
In loc de boi, la juguri se opintesc tragand;
Ei trag mereu, si fierul greu musca-n batatura,
Si unii gem, si altii cad pe genunchi plangand!
Dar biciul ii loveste si lancele-i impung
Se scoala-n branci si iarasi trag brazde pe pamant!
Multi dintre ei, sarmanii! in capat nu ajung

Si chiar in a lor brazde gasesc al lor mormant!

Romanii cu glas aprig indeamna ca sa-ntinda,
Strigand: Hais, ta, litfene; hais, ta, haram de plug!
Tu-mi pregatisei jugul, eu mi te-am pus in jug.
Hais, ta! Apoi din urma arunca-n brazde ghinda.
Iar Stefan la tovarasi le zice cu glas tare:
Asa scrie romanul a sale fapte mari,
Cu fieru-n brazda neagra! Romanul astazi are
Pamantul sau drept carte si pluguri carturari.
Aici pe unde astazi e numai camp, otava,
Umbri-se-vor urmasii sub Rosia Dumbrava!


PROPUNE UN TITLU


AJUTOR....​