Răspuns:
câteva idei...
Poezia este o arta a sufletului,iar sufletul este o poezie.
Magia cuvintelor din poezii trezesc nostalgii, aduc lacrimi de bucurie sau de tristețe, rascolesc amintiri sau aduc speranțe.
Se spune că poezia este sufletul nostru, prin urmare este viaţa noastră. O societate cu adevărat superioară scoate la lumină din sufletul său poeţi din cei mai buni, care ajung apoi să cucerească o lume întreagă prin cuvânt.
Poezia a fost mereu un mijloc de delectare spirituală şi intelectuală, fapt pentru care este considerată încă din antichitate superioară celorlalte genuri literare.
Poezia este adesea asemanata cu o revărsare de sentimente şi emoţii din inima,un dar necondiţionat ce-l oferi pentru veşnicie – lumii.
Poezia este semănătoare de emoţii, de tăceri răsunătoare.
Poezia se distinge de proza si de vorbirea obisnuita in primul rand prin ritm, prin armonie si prin imagine creativă.
Imaginarul poetic apeleaza la o multime de figuri de stil specifice: epitet, comparatie, inversiune, enumeratie, interogatie si exclamatie retorica, metafora, hiperbola, antiteza etc.
Poezia ne invata sa iubim ca si cum nimeni nu ne-a facut sa suferim. Sa traim ca si cum ar fi ultima zi pe pamint.Sa traim viata la maxim.Sa punem suflet în ceea ce facem.
Poetul meu preferat ramane Mihai Eminescu, pentru ca are un talent aparte...are o anumita legatura cu natura si prezinta iubirea in diferite moduri. În multe din creațiile sale ma regăsesc adesea. De asemenea imi place foarte mult la Mihai Eminescu ca se inspira din natura, istorie, folclor. Este un romantic de talie europeana. Luceafarul este poezia care incunueaza opera sa. Spunea un critic literar "Daca ar fi sterse toate operele lui Eminescu si ar ramane doar Luceafarul, ar fi indeajuns sa ne dam seama de calitatea operei sale".
Explicație:
