Răspuns:
În fragmentul din "Orb sărac", de Mihail Sadoveanu, ne prezintă gândurile unui tânăr, care vede venind pe drum o baba după care mergea ascultator un moșneag orb, insa dibaci în mișcări, reușind sa se îndrume după mirosul mâncării și zgomot.
Cei doi bătrâni sosesc lângă focul unde erau adunați tinerii, insa aproape nici unul nu ii baga în seama. Jupanul negustor o întreabă pe femeie, în ras, dacă încă nu a scăpat de orbul ce o însoțea, iar ea i a răspuns docila ca nu.
Omul cel orb a ras și a povestit câteva dintre plăcerile lui: tovarasiile vesele, vinul nou și friptura de pui. El adaugă și ca iubește sa audă istorisiri, dar și sa spună, la rândul sau, câteva.
Negustorul îl întreabă cu un aer superior dacă știe sa spună istorisiri. După răspunsul afirmativ al moșneagului, acesta tine sa ii spună ca nimeni nu îl poate întrece la istorisiri pe el și pe prietenul sau, căpitanul Neculai Isac.
Negustorul observa și ca orbul știe sa cânte, dar și ce este acela mărgăritar.
Bătrânul ii povestește ca a văzut odată mărgăritarul ca fiind o piatra scumpa ce se găsește în scoicile din mare.
Negustorul Lipsca baga de seama ca orbul vorbea cu înțelepciune, apoi bătrânul povestește ca a rămas fără vedere când era copil și s a decis sa plece în lume, petrecând mult timp lângă niște bătrâni la focuri care l-au învățat niște cântece, iar după ce s a despărțit de ei a umblat unde și a dorit, "prin târguri și sate, și pe la iarmaroace mari."
