Din 61 î.Hr., Burebista a urmărit o serie de cuceriri care au extins regatul dac. Triburile Boii și Taurisci au fost distruse la începutul campaniilor sale, urmate de cucerirea Bastarnae și probabil a popoarelor Scordisci . A condus raiduri în toată Tracia, Macedonia și Iliria. Din 55 î.Hr., orașele grecești de pe coasta de vest a Mării Negre au fost cucerite unul după altul. Aceste campanii au culminat inevitabil cu un conflict cu Roma în 48 î.Hr., moment în care Burebista și-a dat sprijinul pentru Pompei . La rândul său, acest lucru l-a făcut dușman pentru Cezar , care a decis să înceapă o campanie împotriva Daciei. Acest plan a căzut în 44 Î.Hr. când Cezar a fost asasinat. Burebista însuși a fost asasinat într-un complot de către aristocrația dacică cam în același timp.
După moartea lui Burebista, imperiul pe care l-a creat s-a despărțit în regate mai mici. De la domnia lui Tiberiu până la Domițian , activitatea dacică a fost redusă într-un stat defensiv. Romanii au abandonat planurile de organizare a unei invazii împotriva Daciei. În 86 d.Hr., regele dac, Decebal , a reunit cu succes regatul dacic sub controlul său. Domițian a încercat o invazie pripită împotriva dacilor care s-a încheiat cu un dezastru. O a doua invazie a adus pacea între Roma și Dacia timp de aproape un deceniu, până când Traian a devenit împărat în 98 d.Hr. Traian a urmărit, de asemenea, două cuceriri ale Daciei , prima, în 101-102 AD, încheiat într-o victorie romană. Decebal a fost obligat să accepte condiții dure de pace, dar nu i-a onorat, ducând la o a doua invazie a Daciei în 106 d.Hr., care a pus capăt independenței regatului dacic.
