Răspuns:
Instituție financiară nebancară (IFN) este o entitate, alta decât instituțiile de credit (bănci), ce desfășoară o activitate de creditare cu titlu profesional, în condițiile stabilite de lege. În cazul României, înființarea și funcționarea IFN-urilor sunt reglementate de Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare.[1]
Instituțiile financiare nebancare, pot desfășura, în condițiile legii, următoarele activități de creditare:
a) acordare de credite, incluzând, fără se limita la:
credite de consum,
credite ipotecare,
credite imobiliare,
microcredite,
finanțarea tranzacțiilor comerciale,
operațiuni de factoring,
scontare,
forfetare;
b) leasing financiar;
c) emitere de garanții, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanțare;
d) acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
e) acordare de credite către membrii asociașiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimțământ al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub formă juridică a caselor de ajutor reciproc;
f) alte forme de finanțare de natura creditului.
În funcție de natura activitații, instituțiile financiare nebancare au obligația de a se înscrie într-unul dintre registrele BNR: Registrul Special, Registrul General sau Registrul de Evidență. Instituțiile înscrise în registrele Special și General au obligația de a se constitui ca societăți comerciale pe acțiuni și sunt supravegheate de către Banca Națională a României
