5. Se dă textul:
„În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât
în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale
sfinte pietroasele pustii ale pământului, în vremea veche trăia un împărat
întunecat și gânditor ca miazănoaptea și avea o împărăteasă tânără și
zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.
Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui.
Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba
de sânge. Cincizeci de ani și numai împăratul trăia singur, ca un leu
îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe – împărat ce-n viața lui nu râsese
niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici
la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și
glumețe ale ostașilor înălbiți de bătălie și nevoi.
(Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă)
a. Stabilește ce denumesc substantivele identificate în text, după
modelul: vremea – denumește o diviziune a timpului;
oamenii – nume de ființe.


(mai sunt 3 pe poza)
​