Răspuns:
ARGUMENT
Multitudinea abordărilor teoretice ale procesului educaţional,numeroasele cercetări, studii de caz şi aplicaţii impuse deimperative sociale, economice şi politice au generat, inevitabil,creşteri ale volumului de literatură pedagogică, uneori producă-toare de incoerenţe. În spaţiul românesc, acestora li se adaugă şidileme induse de dificultăţile şi discontinuităţile schimbării presu-puse de procesul de reformă.Ca lecţie învăţată, asigurarea calităţii depinde, în principal, deprofesionalizarea şi responsabilizarea resursei umane didactice.Cum/deoarece educatorul se află, mai mult ca oricând, în faţa uneidecizii privind diferenţierea şi personalizarea proiectării intervenţieisale formative, se simte nevoia dezvoltării competenţelor sale decunoaştere şi valorizare a elevului pentru reuşita lui socială. Peaceastă cale, profesorul înţelege şi conştientizează că permanentaprovocare a clasei nu este nimic altceva decât o şansă deexprimare a măiestriei sale didactice.Drumul spre arta educaţională uneşte actorii procesului prinresponsabilizarea reciprocă asupra strategiilor de acţiune şiproiectare a devenirii comune. Aşa cum fiecare cadru didactic îşiare propriul stil, aşa şi elevul impune realitatea propriei perso-nalităţi.Cursul opţional „Strategii educaţionale centrate pe elev”, caresubscrie principiilor unei pedagogii a diferenţierii, se doreşte a fi unposibil răspuns pentru flexibilizarea influenţelor educatorului cufinalitatea certă a valorizării subiectului.
