În urmă cu 75 de ani, mai mulți oficiali germani s-au întâlnit în cadrul unei întâlniri considerate punctul de început al politicii de genocid. A fost într-adevăr Conferința de la Wannsee primul pas al Holocaustului?
Pe 20 ianuarie 1942, 15 oficiali naziști s-au reunit într-o vilă elegantă din Wannsee, la vest de Berlin, pentru a discuta pe tema genocidului. N-a fost o întâlnire istovitoare, durând doar o oră și jumătate, fiind urmată de un bufet. Acest moment cheie a rămas însă în istorie ca unul din cele mai josnice momente din istoria umanității.
Inițiatorul conferinței a fost Reinhard Heydrich, adjunctul lui Himmler în SS și directorul Biroului de Securitate al Reichului. Heydrich a fost asistat de Adolf Eichmann, arhitectul soluției finale, al cărui proces din 1961 avea să o facă pe Hannah Arendt să vorbească despre ”banalitatea răului”. Heydrich a adunat circa 15 reprezentanți ai principalelor ministere și organizații ale Reich-ului, inclusiv SS-ul, Ministerul de Externe, Ministerul de Interne și Gestapoul. Nu au participat directorii cei mai importanți ai acestor instituții, ci adjuncții lor sau alți înalți funcționari;opt dintre cei prezenți aveau diplome de doctorat, cu precădere în drept.
În opinia publică, Conferința de la Wannsee e percepută ca punctul de plecare al planificării Holocaustului, unul din rarele momente în care naziștii discută deschis despre planurile privind ”soluția finală a chestiunii evreiești”, punând problema bazei logistice pe care s-a construit Holocaustul. Totuși, această interpretare este prea simplistă. La a 70-a aniversare, pare oportun să analizăm corespunzător Conferința de la Wannsee și motivele pentru care este considerată atât de importantă.
De asemenea, Protocolul de la Wannsee reprezintă documentul scrisîn care sunt menționate intențiile privind Holocaustul mai clar decât în orice alt document. Deși se vorbește destul de vag despre procedurille propriu-zise, magnitutinea planurilor germanilor e șocantă. Deși din cei 11 milioane de evrei care trăiau în Europa în 1942, jumătate se aflau în țări necontrolate de Germania, aceștia erau incluși în planul lui Heydrich. Mai mult decât atât, deși nu reprezintă decât un pas minor în evoluția politicii evreișeti a regimului nazist, momentul Wannsee reflectă totuși o schimbare de pas, de la masacrele și deportările ad-hoc din 1941 la programul clar de exterminare ce avea să urmeze. De aceea, în ciuda faptului că nu putem stabili exact țelurile precise ale reuniunii din 20 ianuarie 1942, Conferința de la Wannsee rămâne un capitol întunecat al istoriei umanității.
