Ratacit in Univers
---------------------------
Incep compunerea mea cu ultima poezie de-a marelui nostru poet, Ion Minulescu, pe care am citit-o chiar ieri, fiindu-mi trimisa de o prietena de-a mea:
"Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!..."
Ca si toti ceilalti, m-am nascut sub stele, fara a avea nici cea mai mica idee despre lumea in care am venit, despre Universul incomensurabil caruia i-am simtit existenta initiala prin lumina solara provenita din undele calorice transmise de soare, planeta centrala a sistemului nostru galactic.
Timpul, o dimensiune nepalpabila dar masurabila din perspectiva minimala a puterii nostre de intelegere marginita, a trecut extrem de repede si am devenit un adult intr-o lume plina de aspecte echivoce si am inceput sa-mi pun intrebari, poate filozofice, de tipul: "de unde venim, unde mergem, care este menirea vietii, suntem singuri in Univers?".
Framantat intrinsec de intrebarile carora nu le puteam da un raspuns logic, inteligibil pentru pregatirea mea minimala, am avut sansa extraordinara de a fi aprobat ca participant la un program de pregatire pentru a deveni astronaut.
Eram intr-o stare emotionala maximala cand am primit scrisoarea prin care mi se certifica ca am fost ales ca participant la acest program. Au fost 436 de cereri pentru 8 locuri. Concurenta a fost extrem de mare.
Dupa 3 ani de pregatire superioara a calitatilor fizice si intelectuale, mi s- a confirmat, pregatirea mea de cosmonaut si am fost ales ca participant pentru urmatoarea incursiune spatiala, care avea scopul principal de a cerceta daca exista forme de viata pe alte planete.
Ma opresc aici. Am dat mult mai multe adjective neologice, pe care te rog sa le identifici tu, altfel, nu vad aportul acestei compuneri pe care am scris-o cu drag, pentru dezvolatrea ta.