Interpretează, în cel puțin 30 de cuvinte, o figură de stil identificată în textul 1, pe care o vei preciza.


Din asfințit, de peste munte,

Răsfrângeri roşii de amurg

Se sfarmă-n licăriri mărunte

Și-n Dunărea umbrită curg.

Dar unda tulbure le-ngroapă

Când, subt răchitele din vale,

De-abia mai tremură pe apă

Ca nişte coji de portocale.

Acolo jos, peste cununa

Întunecatului boschet,

Sclipeşte-n aer semiluna

Din vârful unui minaret.

Și parcă zugrăvit anume,

Îşi culcă umbra până-n mal

Ostrovul* izolat de lume

Ca un castel medieval.

El pare-o navă fermecată

Ce-a ancorat aici, subt munte,

Minune îndelung visată

De valul Dunării cărunte!

A așteptat în nopţi senine

Strălucitoarea dimineață,

Când din adâncul apei line

S-a ridicat la suprafaţă

Ca o grădină plutitoare

Cu pomi și păsări împreună,

Cu florile-i ce râd în soare

Și noaptea tremură subt lună.

G. Topîrceanu, Pastel​