Răspuns:
dor de casa părintească
De fiecare dată când deschid portiţa noastră, parcă aş intra în altă lume. Aici se respiră altfel, mai curat, mai liniştit, mai bine. Aici totul este altfel.
Aici dorm şi visez cel mai frumos. Aici mănânc cel mai gustos. Şi, de sunt tristă sau îngândurată, aici parcă toate îşi găsesc un rost. De când am plecat prima dată departe, la studii, am înţeles că locul acesta este magic şi mă atrage ca un magnet.
Mi-aduc aminte cum uneori, vara, mama rămânea să spele rufele până noaptea târziu. Anume în acele seri eu adormeam mai greu şi, deşi mi se lipeau ochii de somn, nu puteam să dorm, ştiind că ea stă singură afară. Îmi făceam treabă să ies, ziceam că nu am somn sau că nu mă simt prea bine, doar ca să stau cu mama. Mă uitam cum scutura şi întindea cearşafurile pe sfori, iar acel miros de curat, de proaspăt, care învăluia toată curtea, l-am îndrăgit atât de tare. Îmi este dor de acel miros. Mirosul casei noastre. Mirosul mamei. Mirosul copilăriei mele.
Explicație:
Sper ca team ajutat
