Răspuns:
Imaginea codrului i s-a furişat şi sedimentat în suflet încă de copil – “fiind băiat păduri cutreieram”, întrucât impresiile cele mai puternice, şi care se ţin minte sunt acelea dobândite în copilărie.
Frecvenţa codrului e mare în poezia sa, natura având semnificaţii multiple: o natură cadru, martoră, ocrotitoare, liman al liniştii şi singurătăţii, participantă activă la durerile şi bucuriile inimii omeneşti, o natură erou.
În lirica sa, el cântă natura cu un accentuat sentiment al iubirii, încât nu ştim unde începe sentimentul naturii ori al iubirii, atât de puternic a sudat sentimentele.
