Răspuns :
Multe boli au cauze bacteriologice. Unele au fost descrise in scrieri stravechi chinezesti, cu secole inainte ca Anton van Leeuwenhoek sa descrie prima bacterie in 1677. Poate de aceea majoritatea oamenilor, atunci când se gândesc la bacterii, le asociaza cu boala. Desi exista astfel de bacterii, responsabile de maladii cum ar fi holera sau tuberculoza, care poarta denumirea de bacterii patogene, asa cum este Streptococcus, bacteria care este prezentata alaturat, aceasta categorie reprezinta doar o mica parte din totalul bacteriilor existente.
Bacteriile au un spectru larg de cerinte de mediu si nutritive. Din punctul de vedere a modului in care isi obtin energia bacteriile se impart in:
• bacterii autotrofe;
• bacterii heterotrofe.
in cazul primelor, carbonul necesar pentru sinteza lipidelor, proteinelor, glucidelor este preluat din proprii surse de hrana. Ele isi gasesc energia necesara din diverse surse: din energia luminoasa (fotoautotrofe), din oxidarea azotului, a sulfului sau a altor elemente (chemoautotrofe). Daca cele din urma sunt relativ rare, cele fotoautotrofe sunt frecvente si includ cianobacteriile, bacteriile sulfuroase verzi, bacteriile sulfuroase purpurii, bacteriile nesulfuroase purpurii. De deosebit interes sunt bacteriile sulfuroase, care utilizeaza hidrogenul sulfurat ca donor de hidrogen in locul apei, ca la majoritatea celorlalte organisme fotoautotrofe. Bacteriile heterotrofe isi obtin energia din metabolizarea compusilor organici existenti in mediu. Ele folosesc zaharuri si aminoacizi pentru sinteza materiilor celulare, fiind deci responsabile de procesele de descompunere a materiei organice.
Bacteriile heterotrofe se impart in:
• saprofite, care utilizeaza materie organica moarta;
• parazite care se dezvolta in corpul animalelor si al organismelor vegetale.
Din punct de vedere al rolului pe care l are oxigenul in dezvoltarea lor se pot distinge urmatoarele categorii de bacterii heterotrofe saprofite:
• aerobe, care au nevoie de oxigen liber;
• anaerobe, care folosesc oxigenul din compusi chimici pentru procesele metabolice;
• facultativ aerobe, ce pot folosi atât oxigen molecular cât si cel legat chimic.
Mineralizarea substantelor organice de catre bacterii se realizeaza in procese de degradare si sinteza, care au drept scop realizarea de produsi necesari constructiei materiei celulare proprii, cât si producerii energiei necesare vietii microorganismelor. Aceasta energie se produce in cadrul respiratiei celulare, care nu este altceva decât un sir de dehidrogenari si combinari a hidrogenului rezultat cu oxigenul liber, in cazul respiratiei aerobe, sau cu alte substante, cum ar fi ionii sulfat, azotat, in cazul respiratiei anaerobe.
Procesele metabolice in urma carora materiile organice sunt utilizate pentru miscare, biosinteza si crestere sunt de doua tipuri:
• procese de dezasimilatie, exoterme, care elibereaza energie in urma degradarii substantelor din mediu;
• procese de asimilatie, endoterme, in care se sintetizeaza componenti celu-lari.
Intensitatea acestor procese in cazul microorganismelor este mult mai mare decât in cazul organismelor superioare, potentialul metabolic al microorganismelor din cei 25 de cm superficiali ai solului de pe suprafata unui ha fiind echivalent cu cel al câtorva zeci de mii de oameni.
Aproape orice substanta din mediu, organica sau anorganica, din care se poate obtine energie, este accesibila metabolismului bacterian. Exista microorganisme care pentru sinteza constituentilor celulari pot folosi substante lipsite de orice inrudire structurala cu componentele chimice ale celulei, sau care sunt chiar toxice, putând folosi substante si materiale care acopera o gama larga de structuri chimice, incepând cu acizii formic, acetic oxalic si sulfuric si terminând cu fenoli, asfalt, parafine, hidrocarburi din petrol, piele, cauciuc, lemn, antibiotice.
Reactiile chimice metabolice sunt conditionate de prezenta in mediu a tuturor materialelor necesare pentru sinteza constituentilor celulari si pentru obtinerea energiei, si anume:
• Surse de C, H, O, N, P, S in cantitati relativ mari;
• Surse de K, Mg, Mn, Na, Ca, Fe, Cl-, SO42-, PO43- in cantitati mai mici;
• Surse de Zn, Co, Mo (oligoelemente) in cantitati infime.