Răspuns :
Germania Nazistă, Germania național-socialistă, Germania hitleristă sau Al Treilea Reich (Al Treilea Imperiu, Imperiul German 1933–1945) desemnează statul german în perioada anilor 1933–1945, când țara a stat sub controlul ferm al partidului totalitar nazist NSDAP - Partidului Muncitoresc German Național-Socialist - și a fost condusă de regimul dictatorial al liderului nazist, Adolf Hitler, denumit de germani, în acea perioadă, „der Führer” („Conducătorul”).
„Al Treilea Reich” este traducerea termenului german Drittes Reich și este folosit ca sinonim pentru Germania Nazistă. Termenul se referă mai mult la statul nazist și guvernarea lui monopartită decât la țara și poporul ei. Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1922, ca titlu de carte, de către scriitorul conservator Arthur Moeller van den Bruck. A fost adoptat de propaganda nazistă, care considera Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană ca primul Reich, Imperiul German dintre anii 1871–1918 ca pe cel de-al doilea, și propriul lor regim ca pe cel de-al treilea. Numerotarea a fost făcută și pentru a sugera reîntoarcerea la vechea glorie germană, odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919–1933. Cucerirea puterii de către naziști a fost un proces complex.
Cel de-al Treilea Reich s-a supranumit „Reich-ul milenar” (sau „Reich-ul de o mie de ani”), întrucât conducătorii naziști voiau astfel să propage ideea că ideologia și puterea nazistă sunt invincibile, vor dura chiar și 1000 de ani, aidoma Sfântului Imperiu Roman (Imperiul romano-german). Partidul nazist (NSDAP) a combinat simbolurile tradiționale germane cu simbolurile naziste în încercarea de a forța percepția că toate erau identice. Astfel, Partidul nazist a folosit termenul de „Al Treilea Reich” sau „Reich-ul milenar” pentru a face legătura dintre așa-numitul trecut glorios și viitorul, care se sugera că urma să fie, de asemeni, glorios. În momentele sale de glorie, cel de-al Treilea Reich controla cea mai mare parte a Europei. Totuși, din cauza înfrângerilor suferite, în 1944, pe Frontul de Răsărit, din partea Uniunii Sovietice, și pe Frontul de Vest, din partea aliaților anglo-americani, în Al Doilea Război Mondial, „Reich-ul milenar” nu a rezistat decât 12 ani, din 1933 până în 1945. Există dovezi că Hitler nu agrea denumirea Drittes Reich, datorită faptului că ar fi sugerat o poziție inferioară predecesorilor săi.
Pe durata celor 12 ani cât au fost la putere, naziștii au trimis armate importante de-a lungul și de-a latul Europei continentale, excepție făcând Elveția, Spania, Portugalia, Andorra, Vaticanul, Suedia și zonele din preajma Munților Urali. Acțiunile belicoase au avut menirea creării Germaniei Mari, cu capitala la Berlin, redenumită Welthauptstadt Germania („Germania, capitala lumii”). Noua Germanie urma să cuprindă între granițele ei pe toți apartenenții la Herrenrasse (cetățenii de origine germană "pură"). Această politică s-a soldat prin exterminarea a aproximativ 11 milioane de oameni de diverse etnii și categorii social-politice: evrei, rromi, opozanți politici (liberali, comuniști ș.a.), marginalizați ai societății (persoane cu dizabilități, homosexuali), în plus, zeci de milioane de combatanți și civili din zonele de lupte au căzut victime ale războiului declanșat și purtat de naziști.
În România, Germania și alte state de azi, folosirea simbolurilor naziste, printre care svastica (crucea încârligată), este interzisă prin lege (cu unele excepții)
„Al Treilea Reich” este traducerea termenului german Drittes Reich și este folosit ca sinonim pentru Germania Nazistă. Termenul se referă mai mult la statul nazist și guvernarea lui monopartită decât la țara și poporul ei. Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1922, ca titlu de carte, de către scriitorul conservator Arthur Moeller van den Bruck. A fost adoptat de propaganda nazistă, care considera Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană ca primul Reich, Imperiul German dintre anii 1871–1918 ca pe cel de-al doilea, și propriul lor regim ca pe cel de-al treilea. Numerotarea a fost făcută și pentru a sugera reîntoarcerea la vechea glorie germană, odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919–1933. Cucerirea puterii de către naziști a fost un proces complex.
Cel de-al Treilea Reich s-a supranumit „Reich-ul milenar” (sau „Reich-ul de o mie de ani”), întrucât conducătorii naziști voiau astfel să propage ideea că ideologia și puterea nazistă sunt invincibile, vor dura chiar și 1000 de ani, aidoma Sfântului Imperiu Roman (Imperiul romano-german). Partidul nazist (NSDAP) a combinat simbolurile tradiționale germane cu simbolurile naziste în încercarea de a forța percepția că toate erau identice. Astfel, Partidul nazist a folosit termenul de „Al Treilea Reich” sau „Reich-ul milenar” pentru a face legătura dintre așa-numitul trecut glorios și viitorul, care se sugera că urma să fie, de asemeni, glorios. În momentele sale de glorie, cel de-al Treilea Reich controla cea mai mare parte a Europei. Totuși, din cauza înfrângerilor suferite, în 1944, pe Frontul de Răsărit, din partea Uniunii Sovietice, și pe Frontul de Vest, din partea aliaților anglo-americani, în Al Doilea Război Mondial, „Reich-ul milenar” nu a rezistat decât 12 ani, din 1933 până în 1945. Există dovezi că Hitler nu agrea denumirea Drittes Reich, datorită faptului că ar fi sugerat o poziție inferioară predecesorilor săi.
Pe durata celor 12 ani cât au fost la putere, naziștii au trimis armate importante de-a lungul și de-a latul Europei continentale, excepție făcând Elveția, Spania, Portugalia, Andorra, Vaticanul, Suedia și zonele din preajma Munților Urali. Acțiunile belicoase au avut menirea creării Germaniei Mari, cu capitala la Berlin, redenumită Welthauptstadt Germania („Germania, capitala lumii”). Noua Germanie urma să cuprindă între granițele ei pe toți apartenenții la Herrenrasse (cetățenii de origine germană "pură"). Această politică s-a soldat prin exterminarea a aproximativ 11 milioane de oameni de diverse etnii și categorii social-politice: evrei, rromi, opozanți politici (liberali, comuniști ș.a.), marginalizați ai societății (persoane cu dizabilități, homosexuali), în plus, zeci de milioane de combatanți și civili din zonele de lupte au căzut victime ale războiului declanșat și purtat de naziști.
În România, Germania și alte state de azi, folosirea simbolurilor naziste, printre care svastica (crucea încârligată), este interzisă prin lege (cu unele excepții)