Matilda văzu o potecă prăfuită care ducea la o căsuţă mică din caramidă roşie. Era atât de mică încâtsemăna mai mult cu o casă de păpuşi decât cu un lăcaş omenesc. Cărămiziledincare era construită eraufărâmiţate şi de culoare palid roşiatică. Avea un acoperiş cenuşiu de ţiglă ca un coş de fum şi două ferestremici în faţă. Fiecare fereastră nu era mai mare decât un ziar de format mic. Nu avea etaj. De o parte şi de altaa potecii creşteau buruieni, ramuri ţepoase de mure şi smocuri lungi de iarbă maronie. Un stejar uriaş umbrea căsuţa. Crengile lui masive se întindeau, învelind-o şi acoperind-o, ascunzând-o parcă de restul lumii. Domnişoara Honey, cu o mâna încă pe poarta pe care n-o deschisese încă, zise ceva înşoaptă.Matilda o urmă. Era parcă puţin speriată de acest loc. Părea atât de ireal, atât de nesigur, fantastic şinepământesc. Era ca o ilustraţie din carţile de poveşti ale fraţilor Grimm sau Hans Andersen. Părea casa undetrăiau pădurarul, Hansel şi Gretel, casa unde trăia bunicuţa Scufiţei Roşii sau casa celor şapte pitici.(Roald Dahl - „Matilda”)



1.Notează două substantive proprii care numesc personajele acestui fragment de text.​