La începutul primului război mondial România se afla într-o situație foarte delicată. Pe de o parte, regele Carol care era german dorea să intre în război de partea Germaniei, chiar a și prezentat un tratat de alianță făcut în secret mai demult în care România era angajată să se alieze cu Germania și Imperiul Habsburgic dacă acestea erau atacate. Pe de altă parte, în acest război Germania și Austro-Ungaria erau atacatorii, deci România nu era obligată să intre în război de partea nemților, iar opinia publică era de partea Franței și Angliei. În plus, indiferent de care parte ar fi intrat, românii erau nevoiți să tragă în conaționalii săi din Basarabia, ori din Bucovina și Ardeal. România decide să rămână neutră. La scurt timp, regele moare, fiind înlocuit de Ferdinand. Acesta decide să intre de partea puterilor antante în 1916, pentru redobândi Ardealul. Armata română era cel mai prost dotată și echipată dintre toți aliații săi și decât toți inamicii săi, iar frontul era uriaș. La început, românii avansează destul de mult în Ardeal, dar, după ce bulgarii au atacat din sud, iar germanii din vest, România a pierdut cca 3/4 din teritoriul ei. Se predă.
