Răspuns:
Explicație:
Tata, personajul din textul „Inocenții”, de Ioana Pârvulescu, este exponentul veritabil al unor vremuri în care părinții erau primele modele ale copiilor în ceea ce privește actul lecturii și stimularea plăcerii de a citi. Din punctul de vedere al influenței sale, tatăl este un personaj actant, deoarece, prin acțiunile lui, influențează, în mod pregnant, destinul personajului-narator.
Portretul său este acela al unui părinte preocupat de cultura copiilor săi, pe care îi călăuzește pe drumul cunoașterii prin oferirea diferitelor cărți. Bun pedagog, el înțelege importanța cultivării vocabularului unui copil și își îndrumă fiica spre descoperirea de noi cuvinte, prin utilizarea dicționarului.
Portretul său fizic este realizat prin caracterizare directă: tatăl are părul ondulat, piepătanat pe spate, dezvăluind o frunte înaltă, ceea ce, conform antropologilor, ar putea sugera inteligența: „M-am uitat la tata, care avea și el părul ondulat pieptănat pe spate, ceea ce scotea la iveală o frunte înaltă, la fel și tatăl verilor mei, doar că al lui era drept.”.
Comportamentul său pune în valoare puterea exemplului personal, de natură să ducă la o conduită pozitivă din partea fiicei sale. Citind des, tatăl devine un adevărat model pentru fiica sa, care tinde să îi imite comportamentul.
Prin caracterizare indirectă reiese pasiunea sa pentru lectură, care îl determină să își cheltuiască ultimii bani pentru o nouă carte. Pentru el, actul lecturii presupune intrarea într-o stare de grație, identificarea totală cu cartea: „o deschidea de parcă ar fi vrut să se mute cu totul acolo, înăuntru. Nici nu mă auzea, dacă-i vorbeam când citea.”.
„Uneori, cel mai sărac tată lasă copiilor lui cea mai bogată moștenire.”, spunea Ruth Renkel. Părând interesat mai degrabă de avuția spirituală decât de cea materială, tatăl din „Inocenții” reușește să le inoculeze copiilor săi plăcerea de a citi și, astfel, să descopere lumea prin experiența lecturii.
Pentru mine, rolul de mentor al unui tată este mai important decât cel al părintelui preocupat strict de nevoile materiale, deoarece copilul are nevoie de sprijin moral, de un îndrumător cald și apropiat sufletului său.
