Răspuns:
O livada intr-o zi de primavara ! Era o zi calda de primavara . Cerul era curat ca lacrima deoarece soarele care privea cu bucurie solul si livada , arunca spre sol razele sale calde . Roiul de albine aduna polen de la miile de flori albe ca roua . Florile de visin erau mai multe si iti puteai imagina ca ar fi o tichie de pe capul celui mic , luata de adiere . Se auzea zumzet si ciripit de vrabii care s-au intors din tari straine . Livada era plina de flori , imi imaginam ca este o livada de poveste , adierea scutura petale de flori de pe crengi , solul era umplut e petale si iti imaginai ca este un covor gigantic sau ca esti intr-o mina de diamante, sau ca este pavat cu diamante solul din jurul pomilor pe care va merge primavara care a cusut pomilor haine din flori, pomii plini de flori puteau fi asemanati cu oameni in costume traditionale .Aerul de obicei nu are miros , dar in acele paisprezece zile , hainele din flori ale pomilor emanau parfum care era asa de intens . Ce frumoasa este luna mai !
Explicație:
Timidă îşi înalţă bolta cerului cortina argintată, împodobită cu sclipiri de aur catifelat, strecurate pe sub perdeaua fină a zorilor de primăvară. Picioruşul amorţit de somn al soarelui atinge curios iarba fragedă de sub cireşi, luând pulsul pământului încă toropit. O şoaptă se furişează printre floricelele crude, brodate pe crengi, ca ghirlande de viaţă nouă, aducând vestea mult aşteptată: vor sosi cocorii, va cânta privighetoarea, vor dansa grădinile ...
Şi-atunci văzduhul îşi deschide larg braţe azurii, înmiresmate de parfum de lămâiţă, din care miresele fluturilor îşi vor face cununiţe. Livada întinde rămurele tinere spre şuviţele despletite ale soarelui, să-şi încălzească pruncii ... bobocei durdulii ce vor plesni să cheme sărutul albinei, să-i promită cireşe dulci la vară.
Şi tu simţi aroma lăcrămioarei încolţite pe trupul pământului răscolit iarna trecută de frig, de teamă, de boală şi vânt năpraznic, acolo, sus, lângă biserica din deal? Să-ţi laşi deoparte grijile, copile, ascunde-ţi lacrima prăvălită fără vrere, pentru că orice sfârşit e mângâierea noului început şi orice suflu de petale născute din ceea crezi că nu mai este e tot amintirea a ceea ce a fost cândva şi va fi mereu ... invitaţie la viaţă ...
