Era o noapte de primăvara. Luna strălucea pe cerul înnegrit lângă punctele galbene de lumina (stele)
Ma plimbam pe drum, iar întunericul mi-a ieșit in cale! Vedeam o lume plină de nimic. Întunericul ma speria! Cerul a început sa-și verse lacrimile peste poteca pe care mergeam așa ca am pornit spre o casa din apropriere
Auzisem zvonuri ca acela era un han bântuit de tot felul de monștrii...stiam ca acestea sunt doar povesti inventate de locuitorii din sat.
Ploaia devenea din ce in ce mai puternica, dar, peste sunetul picăturilor căzute pe pământul mohorât, am auzit un zgomot: era scârțâitul podelei de la subsol. M-am speriat. Mi-am adunat tot curajul din mine și am început sa cobor scările spre subsol.
Aici totul era negru! Întunericul învăluia întreaga camera! Ceva apăruse in fata mea, dar întunericul nu m-a lăsat sa vad făptura...
Am fugit foarte repede spre ieșite și, in ciuda ploii puternice, am fugit spre casa!
Am ajuns acasa cu bine, dar aveam in minte toate aceste întrebări despre ce s-a întâmplat la han.
(Dacă ai învățat, acest text este o proza fantastica, nu in confunda cu basmul!)
Sper ca te-am ajutat
