Pentru realizarea unei imagini complete si complexe cu referire la ce reprezinta satul romanesc in viziunea lui Liviu Rebreanu,in romanul “Ion”, este necesara o abordare a subiectului din doua puncte de vedere: primul se refera la spatiul satului, iar al doilea la oamenii din acest sat.
Tematica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea staului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas. Toponimele folosite sunt reale, inclusiv numele satului Pripas, ceea ce arata ca satul este un spatiu real populat cu o lume imaginara.
Descrierea satului de la inceputul romanului este realizata printr-o tehnica folosita de autor, numita tehnica focalizarii. Aceasta tehnica consta in filmarea selectiva, concentrarea obiectivului pe un anumit element. Camera nu urmareste tot peisajul ci isi fixeaza atentia asupra unor aspecte.
Primul obiect focalizat de camera este crucea de la inceputul satului. Imaginea sa spune multe despre sat si locuitorii acestuia “o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare.” Imaginea crucii sugereaza neglijenta si are doua roluri: este prezentata la inceput ca o anticipare a lucrurilor ce se vor intampla , iar in final crucea este in aceeasi conditie, deci intamplarile nu au schimbat nimic, toate dramele fiind lipsite de semnificatie in comparatie cu existenta in ansamblul ei.
Apoi se trece la prezentarea satului, atmosfera acestuia fiind una calma. Nu exista nimic care sa anunte ce se va intampla, toata aceasta descriere parand a fii linistea de dinaintea furtunii.
Prima casa focalizata a satului este casa invatatorului Herdelea. Invatatorul are cea mai importanta pozitie din sat, iar faptul ca a sa este prima locuinta de la intratea in sat,ii ofera acestuia un statut privilegiat. Insa casa sa se afla pe o bucata din panantul bisericii, simtindu-se astfel incomod deoarece este in permanenta "sufocat" de faptul ca locuieste pe o bucata de pamanat ce nu ii apartine.
Apoi este descrisa casa lui Alexandru Pop-Glanetasul “usa e inchisa cu zavorul; coperisul de paie parca e un cap de balaur; peretii varuiti de curand deabia se vad prin sparturile gardului” Aceasta descriere a satului spune multe despre oamneii ce locuiesc in acea casa, ei se simt amenintati si au o atitudine defansiva, se produce o izolare a intregii familii.
