Răspuns :
Interculturalitatea este termenul ce denumeste contactul dintre culturi, existenta unui dialog intre acestea si nu in ultimul rand interactiunea si influenta pe care o primesc reciproc.
Se vorbeste din ce in ce mai des despre interculturalitate ca o stare de fapt intr-un nou mileniu al politicii globale si al comunicarii inter-etnice. Interculturalitatea prezinta, interpreteaza si reevalueaza experienta sociala a diversitatii si a diferentelor
Interculturalitatea pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural.
In Uniunea Europeana exista un ansamblu de tari care incearca sa convietuiasca impreuna si sa se ajute reciproc pe toate planurile (social, economic, cultural etc.), intercuturalitatea este indispensabila pentru ca aceasta decurge de la sine. Aceste tari pentru a putea colabora trebuie sa interactioneze, sa comunice, sa intre in contact unele cu celalalte.
De aceea pentru ca exista aceasta uniune exista si interculturalitate in spatiul european care se poate recunoaste pe mai multe planuri. Unul dintre aceste planuri ar fi cel cultural. Fiind mai multe tari care colaboreaza toate au unele particularitati culturale pentru ca nu putem fi toti la fel, fiecare tara are o identitate culturala si asta este unul dintre lucrurile cele mai importante care il deosebeste de celelalte. Chiar daca ne influentam unii pe altii asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la identitatea noastra, ceea ce ne reprezinta, doar preluam acele aspecte pozitive ce ne avantajeaza cu acordul tarii respective.
De-a lungul evo1utiei istorice orice cultura pierde unele trasaturi si castiga altele. Un astfel de proces trebuie acceptat si nu are nimic negativ in sine. Pastrarea identitatii nu trebuie sa insemne mordificarea culturala. Problema este cum sa facem ca sa acceleram si sa controlam evolutiile diverselor culturi pe directia convergentei si sa punem astfel convietuirea interculturala in locul conflictelor interculturale, fara riscul asimilarii unei culturi de catre alta. De asemenea o alta provocare este legata de nevoia construirii, in cadrul diferitelor comunitati organizate, a unor institutii compatibile folosind elementele traditionale specifice culturii fiecareia dintre ele.
Chiar daca suntem diferiti pe plan cultural, lingvistic, gastronomic am dovedit ca putem colabora eficient.
Pluralismul cultural european este produsul unei istorii lungi si continue care implica acceptarea altuia, toleranta, coexistenta, dar si sansa afirmarii pozitiilor proprii. Acest pluralism spiritual se explica prin anumite elemente fundamentale ale culturii: curentele religioase, care au fost intotdeauna transnationale, gandirea stiintifica, ce a circulat libera de la inceputul epocii moderne, modelele si curentele artistice, ideologiile, tehnicile de productie.
Pluralismul dezvolta un spatiu social care afirma predispozitia pentru recunoastere reciproca, bazandu-se pe faptul ca in spatiul public, ceea ce conteaza pentru indivizi e calitatea de cetateni, responsabili, constienti de diferentele de ordin social, cultural, dar radical independenti fata de orice grup de apartenenta culturala.
Astazi relatiile dintre tari si culturi se dezvolta fara incetare. Calatoriile, schimburile comerciale, turismul, congresele stiintifice sau profesionale multiplica ocaziile de contact intre culturi.
Persoana care patrunde intr-un alt orizont cultural se va vedea confruntata cu un alt sistem de perceptie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului si spatiului, cu un mod diferit de relationare cu alta persoana in situatia creata in consecinta trebuie sa se exploateze simbolurile comune, elementele culturale.
Diversitatea etnica si culturala este un aspect tipic al organizatiilor, ceea ce, daca este exploatat in mod constient si eficient, reprezinta un adaos valoric la profilul unei societati. In acelasi timp diferentele de cultura a muncii existente in interiorul unei organizatii pot genera o serie de probleme in comunicare. Diferentele in moralul muncii si ierarhia valorilor pot afecta negativ colegii obisnuiti cu o alta cultura. Astfel se impune cooperarea inter-culturala in supravietuirea organizatiilor.
Cea mai simpla problema inter-culturala apare intre un strain si mediul cultural local, nou pentru el.
Se vorbeste din ce in ce mai des despre interculturalitate ca o stare de fapt intr-un nou mileniu al politicii globale si al comunicarii inter-etnice. Interculturalitatea prezinta, interpreteaza si reevalueaza experienta sociala a diversitatii si a diferentelor
Interculturalitatea pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural.
In Uniunea Europeana exista un ansamblu de tari care incearca sa convietuiasca impreuna si sa se ajute reciproc pe toate planurile (social, economic, cultural etc.), intercuturalitatea este indispensabila pentru ca aceasta decurge de la sine. Aceste tari pentru a putea colabora trebuie sa interactioneze, sa comunice, sa intre in contact unele cu celalalte.
De aceea pentru ca exista aceasta uniune exista si interculturalitate in spatiul european care se poate recunoaste pe mai multe planuri. Unul dintre aceste planuri ar fi cel cultural. Fiind mai multe tari care colaboreaza toate au unele particularitati culturale pentru ca nu putem fi toti la fel, fiecare tara are o identitate culturala si asta este unul dintre lucrurile cele mai importante care il deosebeste de celelalte. Chiar daca ne influentam unii pe altii asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la identitatea noastra, ceea ce ne reprezinta, doar preluam acele aspecte pozitive ce ne avantajeaza cu acordul tarii respective.
De-a lungul evo1utiei istorice orice cultura pierde unele trasaturi si castiga altele. Un astfel de proces trebuie acceptat si nu are nimic negativ in sine. Pastrarea identitatii nu trebuie sa insemne mordificarea culturala. Problema este cum sa facem ca sa acceleram si sa controlam evolutiile diverselor culturi pe directia convergentei si sa punem astfel convietuirea interculturala in locul conflictelor interculturale, fara riscul asimilarii unei culturi de catre alta. De asemenea o alta provocare este legata de nevoia construirii, in cadrul diferitelor comunitati organizate, a unor institutii compatibile folosind elementele traditionale specifice culturii fiecareia dintre ele.
Chiar daca suntem diferiti pe plan cultural, lingvistic, gastronomic am dovedit ca putem colabora eficient.
Pluralismul cultural european este produsul unei istorii lungi si continue care implica acceptarea altuia, toleranta, coexistenta, dar si sansa afirmarii pozitiilor proprii. Acest pluralism spiritual se explica prin anumite elemente fundamentale ale culturii: curentele religioase, care au fost intotdeauna transnationale, gandirea stiintifica, ce a circulat libera de la inceputul epocii moderne, modelele si curentele artistice, ideologiile, tehnicile de productie.
Pluralismul dezvolta un spatiu social care afirma predispozitia pentru recunoastere reciproca, bazandu-se pe faptul ca in spatiul public, ceea ce conteaza pentru indivizi e calitatea de cetateni, responsabili, constienti de diferentele de ordin social, cultural, dar radical independenti fata de orice grup de apartenenta culturala.
Astazi relatiile dintre tari si culturi se dezvolta fara incetare. Calatoriile, schimburile comerciale, turismul, congresele stiintifice sau profesionale multiplica ocaziile de contact intre culturi.
Persoana care patrunde intr-un alt orizont cultural se va vedea confruntata cu un alt sistem de perceptie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului si spatiului, cu un mod diferit de relationare cu alta persoana in situatia creata in consecinta trebuie sa se exploateze simbolurile comune, elementele culturale.
Diversitatea etnica si culturala este un aspect tipic al organizatiilor, ceea ce, daca este exploatat in mod constient si eficient, reprezinta un adaos valoric la profilul unei societati. In acelasi timp diferentele de cultura a muncii existente in interiorul unei organizatii pot genera o serie de probleme in comunicare. Diferentele in moralul muncii si ierarhia valorilor pot afecta negativ colegii obisnuiti cu o alta cultura. Astfel se impune cooperarea inter-culturala in supravietuirea organizatiilor.
Cea mai simpla problema inter-culturala apare intre un strain si mediul cultural local, nou pentru el.