Răspuns:
Premisele adoptării Constituției din 1866
După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât și conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină pe tronul României, fapt ce ar fi garantat siguranța stabilității politice și sociale.
Astfel, s-a perfectat aducerea în țară a lui Carol, care era văr din partea mamei cu Napoleon al III-lea și înrudit și cu regele Prusiei. Carol a acceptat propunerea la 25 aprilie 1866, obține acordul tatălui său, al regelui Prusiei și al cancelarului Bismarck pentru plecarea către România. Prințul a călătorit până la Turnu Severin folosind un pașaport fals, din cauza conflictului dintre Austria și Prusia. El a fost însoțit pe parcursul călătoriei sale de Ion C. Brătianu. La 10 mai 1866, Carol I a intrat în București, fiind proclamat domn de către Adunarea Legislativă, în clădirea Mitropoliei. Cu o lună înaintea venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă, care s-a transformat după venirea acestuia în Adunare Constituantă. Această Adunare Constituantă avea rolul de a discuta și a vota proiectul unei Constituții. Prima lege fundamentală a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866.
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.
Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat. prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor - Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori).
A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.
Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923.
Caracteristicile Constituției din 1866
este prima constituție internă românească
a fost promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri
a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831
este un act de factură liberală
proclama suveranitatea națională
guvernarea era reprezentativă și responsabilă
se instituia principiul separării puterilor în stat
monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era ereditară
stabilea libertăți și drepturi cetățenești
includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar
este prima realizare a lui Carol I
a fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa
cuprinde 8 titluri și mai multe articole
instituțiile centrale ale statului erau:
Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă
Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul ministru; împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a legilor votate de Parlament
Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris"
Modificări aduse Constituției din 1866
1879: modificarea Art. 7 ce condiționa cetățenia română de apartenența la rituri creștine ( Legea Revisuitore a Art. 7 din Constitutiune, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 2186 din 12 octombrie 1879 (publicata in Monitorul Oficial nr. 323 din 13/25 octombrie 1879).
1884: numărul colegiilor electorale se reducea de la 4 la 3 pentru Adunarea Deputatilor ; astfel lărgindu-se dreptul de vot insa nu semnificativ.
1917: se renunță la articolul ce declara proprietatea sacră și inviolabilă, se modifică art. 57 și 67 pentru a se putea realiza reforma electorală (1918) și agrară (1918-1921) ce prevedea împroprietărirea soldaților pe baza promisiunilor din 1917
Fragmente din Constituția din 1866, ilustrând noua organizare a României
Titlul 1
DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI
Art. 1. Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil sub denumirea de România.
Art. 2. Teritoriul României este inalienabil. Limitele statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât in virtutea unei legi [...]
Explicație:
