CORBUL ŞI VULPEA
Gheorghe Asachi
Preste ramul unui sorb
S-aşezasă domnul corb,
Tiind în plisc o bucată
De caş, ce-o avea furată.
Vulpea, cum l-au mirosit,
Sub acel sorb au venit
Şi-n sus căutând, îi zice:
„Buna ziua, venetice!
Cât eşti mândru şi frumos!
Dacă viersul cel duios
Ți-i c-a penilor odoare,
Tu-ntreci pe privighetoare."
De mândrie îngâmfat,
Corbul pliscul au căscat,
Şi vrând viersul să înceapă,
Caşul pe pământ îl scapă.
Atunci vulpea brânza apucă,
După ce o şi îmbucă,
Cătră corb, spre mângâiere,
Zice: ,,En ascultă, vere,
Cel ce ştie linguşala
Să îndoapă-n socoteala
Celuia care-l ascultă.
Astă daună nu-i prea multă
Pentru-un adevăr curat.”
Atunci corbul ruşinat
Giură că minciuni c-acele
Alte dăţi n-or să-l înşele.​