Imediat după ce ieșeam de la școală,fugeam afară mai repede decât o rafală de vânt,cu colegi și câțiva vecini.
Ne strânseserăm ca albinuțele în stup,și ne jucam ca mieii pe câmpi,unde florile înfloriseră,colorate ca un curcubeu, unde cerul albastru ca oceanul ne ținea drept acoperiș.
Deși primăvară mă ademenea mai mereu afară precum o excursie gratis,temele și lecțile spuneau uneori stop,la fel ca mama.
Într-adevăr,oricărui copil i-ar plăcea să stea afară liber ca o pasăre decât închis în casă la birou,dar știam că după ce le voi termina,toată strada va răsuna de vocile noastre,ale unor copii însetați de aventură.
