Răspuns:
Poezia cuprinde cinci tablouri, care surprind diverse secvențe din viața naturii, în apropierea toamnei. Prima observație referitoare la text, privește mecanismul compozițional, altfel spus, principiile de alcătuire ale acestuia. O asemenea chestiune antrenează alta, și anume problema coeziunii textului, adică, a unității sale ca întreg. Fiecare „tablou” este la rândul său, compus din mai multe secvențe.
În prima strofă, de exemplu, apar două imagini ale naturii:
„A trecut intâi o boare
Pe deasupra viilor
Și-a furat de prin ponoare
Praful păpădiilor”
Acest mod de alcătuire a fiecărui tablou, des întâlnit pe parcursul poeziei, ne permite să vorbim despre secvență, ca despre unitatea compozițională. Exemplu de secvențe:
„Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului…”
„Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele…
Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:”
Secvența este,deci o imagine cu un anumit grad de independență (deoarece ea poate fi izolată în context), construită din două sau patru versuri și având un caracter relativ unitar. Pentru a forma un tot, e necesar ca între secvențe să existe relații care să asigure coeziunea fiecărui tablou și,în final,coeziunea textului în ansamblu.
