Răspuns :
Falsificarea banilor este considerată o infracţiune care prezintă un pericol social deosebit de ridicat. A fost sancţionat de-a lungul istoriei cu pedepse semnificative. În ciuda tuturor măsurilor drastice care s-au luat, împotriva falsificatorilor, istoria falsului banilor a avut o evoluţie concomitentă cu cea a dezvlotării monedei. De nenumărate ori şi statul a participat la acest fenomen de falsificare a monedei, printre numeroasele metode prin care statul a falsificat moneda încă de pe vremea lui Hippias amintim baterea de către monede care nu aveau concentraţia de metal preţios specificată, sau nu aveau greutatea menţionată.
În ţara noastră, un fenomen specific Moldovei secolului al XV-lea îl reprezintă baterea în concomitenţă a unor monede din argint, bilon sau bronz având aceeasi greutate, mărime şi valoare nominală. Acest fenomen a fost considerat drept o falsificare oficială a monedelor, fiind privit ca un mod de reglare şi acoperire a unor deficite economice sau financiare.
Autorităţile nu au stat nepăsătoare în momentul în care acest fenomen a luat amploare, astfel în 1551, Gheorghe Martinuzzi ordonă bistriţenilor să aresteze de urgenţă toţi monetarii din Rodna deoarece s-a descoperit că băteau moneda falsă, iar în 1618, Dieta din Sibiu face o plângere de batere de monede false la Caransebeş şi Lipova.
Cu timpul, statul a realizat importanţa ridicată pe care o au banii la nivelul economiei naţionale, precum şi cât de importantă este stabilitatea acestora pentru a asigura un nivel ridicat de dezvoltare economică, în primul rând prin atragerea investiţiilor. Odată cu aceste constatări s-a început lansarea în circulaţie a bancnotelor sau a înscrisurilor monetare pentru a acoperi nevoile statului, fără ca acestea să aibă acoperire la nivel economic.
Apariţia bancnotelor şi relativa uşurinţă cu care se băteau acestea (având costuri scăzute) a dus la o amploare a fenomenului de falsificare în perioada primului război mondial când trupele de dominaţie germane au avut acces la baterea de bancnote şi au putut cumpăra de pe teritoriul ţării aproape orice fără a plăti practic nimic.
În perioada interbelică, acest fenomen a luat amploare odată cu apariţia unor reţele internaţionale de falsificare a banilor, cea mai mare amploare având-o banca din Portugalia.
O mare amploare a avut-o falsificarea francilor francezi care a avut loc în Ungaria, frauda la care au luat parte şi autorităţile statului. Acest fenomen a luat amploare internaţională datorită numărului mare de monedă falsă care a intrat în uz în întreaga Europă. Nici astăzi nu se cunoaşte întregul efect al acestei fraude datorită refuzului unităţilor ungare de a coopera cu instituţiile internaţionale.