Cand eram in clasa a 5-a aveam un joc. Eram patru colegi ce se jucau in clasa cu o minge si trei coborau la parter in curtea scolii ca sa o prinda cand o aruncam pe geam. Fereastra clasei noastre dadea in curtea scolii dar avea in fata un nuc foarte mare care cu crengile-i groase ne inpiedica sa vedem prea bine ce se afla jos. De aceea jocul cu mingea devenea o adevarata provocare in pauzele de 10 minute. Jocul a mers cat a mers dar odata sa blocat mingea in copac. Ce sa facem? Mai aveam 2 minute si trebuia sa venim in clasa. Aveam doua sanse:sa lasam mingea acolo si sa speram ca nu o vede gardianul sau sa incercam sa o dam jos dar sa intarziem la ora. Pana sa ne gandim a mai trecut un minut. In momentul critic un coleg de sus a aruncat o sticla de apa drept in mingea din copac. Mingea a cazut dar a ramas intepenit bidonul. Razand am plecat in clasa cu mingea la brat! Era mai bine cu bidonul in copac decat cu mingea, nu-i asa?
