Răspuns:
Indiferent dacă te consideri sau nu patriot, atunci când porți o frumoasă ie românească, parcă te cuprinde o mândrie aparte, un sentiment de apartenență la o
civilizație cu tradiție, nu-i așa?
Chiar dacă nu o asortezi unei ținute populare, întregul outfit capătă o aură
pozitivă, radiantă și ținuta devine, dintr-una simplistă, una cu totul
deosebită, de sărbătoare.
Din păcate, puțini sunt cei care cunosc istoria iei. Cele mai cunoscute informații
referitoare la această piesă vestimentară fac referire la faptul că ea intra în
alcătuirea portului popular românesc și că pe vremuri era lucrată manual de
femeile satului.
Iile autentic românești sunt și astăzi lucrate manual, însă magazinele ce le comercializează sunt mai puține. Suntem foarte mândri să facem parte din această nișă și ne angajăm să nu ne dezicem niciodată de la aceste valori.
Întorcându-ne la subiect, ne propunem să ne întoarcem în timp și să descoperim începuturile iei românești. Până la urmă, știi cum se spune: Trecutul este curiozitatea şi nostalgia viitorului. Așadar, să ne întoarcem la începuturi.
Răspuns:
Într-un sat de munte, înconjurat de brazi falnici și nori sihaștrii, trăia o fată foarte frumoasă. Aceasta deprinsese de la mama ei bătrână meșteșugul țesutului, iar aceasta era ocupația ei. Pe patul de moarte mama ei i-a spus că să coasă o cămașă din toate lucrurile frumoase pe care le vede și cui i se va potrivi, acela să fie alesul ei.
Fata a țesut și a cusut ani de-a rândul adăugând pe cămașă brazi, nori, case, lacrimi, zâmbete, flori, copii, râuri, izvoare și chiar și dragostea de mamă până când cămașa a fost desăvârșită.
Pe lângă casa ei au trecut mulți flăcăi dar toți ofileau toată frumusețea de pe cămașă, pentru că erau răi. Într-o zi, un păstor, a probat-o și toate au înflorit la loc, iar cămașa i se potrivea.
Au făcut o nuntă mare și așa a apărut ia.:)
