Răspuns :
Iluminismul a aparut ca miscare filosofica si culturala in Europa apuseana, incepand din secolul al XVIII-lea si s-a raspandit, treptat, in toate tarile continentului, precum si in America de Nord si America de sud.
Curentul iluminist a cunoscut diverse orientari si particularitati in tarile Europei, in functie de stadiul de dezvoltare a societatii.
Ideile luministe au patruns in tarile romane, pe cai diverse, creand un climat favorabil dezvoltarii gandirii noi, antifeudale. Doua procese social-economice si politice, interne si internationale, specifice sfarsitului secolului al XVIII-lea si inceputului secolului al XIX-lea, au favorizat aparitia noii ideologii in cultura romaneasca. Mai intai, dezvoltarea intregii societati romanesti pe calea capitalismului si afirmarea noilor paturi burgheze, in toate domeniile vietii, cu deosebire in cel spiritual si intelectual. In al doilea rand, inasprirea si mai apoi criza celor doua regimuri straine, de esenta absolutista care dominau cele trei tari romanesti de la inceputul secolului al XVIII-lea:
- lupta impotriva regimului absolutist habsburgic in Transilvania, in care, incepand cu 1699, curtea imperiala de la Viena, isi disputa monopolul asupra vietii politice si economice a tarii, cu nobilimea feudala maghiara
- lupta impotriva regimului turco-fanariot, instaurat in Moldova in 1711 si in Tara Romaneasca in 1716, in urma tentativei lui Dimitrie Cantemir si C Brancoveanu de a se elibera de dominatia otomana
Ioan Inochentie Micu (1692-1768) in calitate de membru al Dietei Transilvaniei a initiat, in anii 1728-1750, o lupta pentru recunoastere natiunii romane (a inaintat numeroase petitii adresate curtii de la Viena).
Pe plan cultural, istoriografic si politic, Scoala Istorica Ardeleana a avut un rol important. Aceasta a pus bazele primului program de emancipare a natiunii romane - Supplex-Libellus Valachorum (1791).
In 1746 este descoperita Cronica lui Anonymus ,,Gesta Hungarorum'' (Faptele ungurilor) in biblioteca Imperiala din Viena.
Apar o serie de lucrari, in care se afirma ca romanii nu s-ar trage din colonistii romani care au parasit Dacia la 271. Un astfel de exemplu, este lucrarea ,,Istoria Daciei Transalpine''.
Elder, istoric sas, reia teza imigrationista a romanilor, negand vechimea, romanitatea si continuitatea romanilor in nordul Dunarii, unde au migrat, dupa parerea lui, in secolul XVIII.
Samuil Micu, sustine ca colonistii romani au ramas in Dacia si dupa parasirea ei de catre legiunile romane. Apoi, reia problema descalecatului din Transilvania in Tara Romaneasca, si mai ales a celui din Moldova.
Ca multi altii, si Gheorghe Sincai, studiaza problema continuitatii poporului roman. El este adeptul ideii ca ,,Aurelian si-a retras legiunile si o parte din colonisti, iar cei mai multi au ramas pe loc''. De asemenea, Sincai dovedeste existenta poporului roman in spatiul carpato-dunarean in secolele VI-XIII.
Lucrarea lui Petru Maior ,, Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia'' este mai mult o disputa inpotriva unora ca Elder, Sulzer, Enghel, Kopitar, Bolla si a altora care contesta continuitatea poporului roman,
Invatamantul. Ioan Inochetie Micu a contribuit la infiintarea scolilor superioare din Blaj (Transilvania, 1754), si a unei bogate retele de scoli satesti.
Scolile superioare de la Iasi si Bucuresti sunt reorganizate cu ajutorul patriarhului Ierusalimului.
Pe langa manastiri sunt infiintate noi scoli - Colegiul Vasilian, Scoala Superioara de limba greaca, Scoala domneasca de slovenie, Scoala domneasca de limba romana, etc.
Promovarea invatamantului in limba romana prin aparitia a tot mai multor carti in limba romana.
Introducera unor materii de studiu noi, ca de exemplu filozofia, disciplinele stiintifice sau limbile straine..
Cei mai de vaza reprezentanti ai culturii romanesti din aceasta perioada sunt: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu etc
In secolul XVIII, societatea romaneasca era puternic ancorata pe calea progresului, influentata de ideile marilor iluministi europeni- Voltaire, Rousseau, Roberthson, Gibbon, ale caror opere istorice si filosofice au contribuit la dezvoltarea spiritului laic.
O schimbare importanta in aceasta perioda a fost institutionalizarea culturii romanesti, prin dezvoltarea scolilor din Transilvania. Secolul Luminilor aduce un suflu major in toate domeniile creatiei culturale, marcand o etapa noua in afirmarea acestora. Constiinta nationala devine un fenomen cultural de mare importanta pentru insasi evolutia viitoare a culturii romane.
Samuil Micu face o noua traducere a ,,BIBLIEI'' (1795).
Inmultirea tiparnitelor a dus, binenteles la o crestere a numarului de carti existente pe piata, facandu-le mult mai accesibile publicului larg.
Abia din a doua jumatate a secolului XVIII avem o literatura in sensul modern al termenului. Se fac incercari in domeniul poeziei, prozei, nuvelei, schitei sau romanului. Literatura cea mai gustata ramane totusi cea a romanelor populare.