Răspuns :
Explicație:
Africa este un continent cu țărmurile relativ uniforme, având puține sinuozități. De asemenea,
numărul insulelor având legătură paleogeografică cu continentul este destul de redus. Slaba
fragmentare a țărmurilor reprezintă o consecință a condiției de cratogen masiv a Africii, o
unitate tectono-structurală unitară în ansamblu, cu puține arii labile care au funcționat ca
bazine orogenetice.
Cele mai importante golfuri sunt: Sirta Mare și Sirta Mică (Gabés) în nord, în Marea
Mediterană; Golful Benin și Golful Biafra, separate de Delta Nigerului și care împreună
formează Golful Guineei, în Oceanul Atlantic; Golful Aden (în nord-vest, la sud de Marea
Roșie) s-a format prin deschiderea unui rift oceanic și separarea plăcilor tectonice somaleză și
arabă. Se află în expansiune, alături de riftul Mării Roșii și cel etiopian, toate acestea făcând
parte din tripla joncțiune Afar.
Deltele formate lângă liniile de țărm aparțin fluviilor Nil și Niger. Există și delte mai mici,
precum și delte interioare, în bazinele endoreice (Okavango în Depresiunea Kalahari).
Insulele mai mari au în general o alcătuire similară cu a continentului, fundamentul cristalin
suportând o cuvertură de materiale sedimentare. I. Madagascar, desprinsă de Africa în urmă
cu circa 135 m.a., este cea mai mare (587.041 km2
) și este separată de continent prin
Strâmtoarea Mozambic. Insula Socotra (în estul Peninsulei Somalia) aparține genetico-
evolutiv de Africa, deși este parte a Republicii Yemen, și a rezultat prin desprinderea de
continent în timpul Miocenului. São Tomé și Príncipe formează alături de Fernando Po (toate
fiind situate în Golful Guineei) un aliniament de insule vulcanice în lungul riftului
Camerunului, care a cauzat și formarea Munților Adamaoua. Insulele se găsesc în prelungirea
acestor munți, în Golful Biafra.
Sistemele orogenetice din nordul și sudul Africii au determinat formarea unor sinuozități mai
pronunțate ale țărmurilor. În Regiunea Atlas, lanțurile muntoase paralele prezintă la capete
faleze înalte și promontorii, în timp ce depresiunilor longitudinale care le separă le corespund golfuri însoțite de sectoare joase de țărm. Strâmtoarea Gibraltar se află la capătul nordic al
arcului format de Atlasul Rif. Capul Bon din Tunisia s-a format în extremitatea estică a
Atlasului Tellian, iar Golful Gabés se află în prelungirea depresiunilor subsidente în care sunt
cantonate chott-urile salifere Ghursah, El-Djerid și Fijal. În Regiunea Capului (Kaap) din
Africa de Sud, sistemele de cute paralele generate în Paleozoic formează promontorii și
capuri în extremitatea sudică a Africii: Capul Bunei Speranțe, Capul Acelor,Capul Point etc.
Extremitățile continentului sunt următoarele:
- Nord: Ras ben Sakka (Capul Blanc) – în Tunisia, la 37°21’N
- Sud: Capul Acelor (Agulhas) - în Africa de Sud, la 34°50’S, 20°00’E
- Vest: Pointe des Almadies, Peninsula Capul Verde - în Senegal, la 17°33’22‖V
- Est: Ras Hafun - în Somalia, la 51°27’52‖E