Trăia odată, într-o colibă, un bătrân împreună cu fiul, nora și nepotul său. Bătrânul
era atât de îngreunat de ani, încât privirea i se încetoșase, iar de auzit nu prea mai auzea.
Stătea mereu încovoiat de spate, iar picioarele îi tremurau la fiecare pas. Și mâinile îi tremu-
rau, de aceea mai toată mâncarea îi cădea din lingură până să apuce să o ducă la gură.
Astfel, fiul și nora au hotărât ca bătrânul să nu mai stea cu ei la aceeași masă. I-au
pregătit un loc lângă sobă, ferit de privirile lor. Acolo mânca bătrânul singur, fără să
deranjeze pe cineva.
Într-o zi, când nora i-a întins castronul cu mâncare, bătrânul l-a scăpat pe jos și
strachina s-a spart. „Asta le întrece pe toate!" s-au gândit bărbatul și soția lui. Au hotărât
să-i cumpere bătrânului o strachină de lemn, pentru ca niciodată să nu se mai spargă.
Într-o bună zi, părinții își găsiră copilul cioplind ceva în lemn.
Ce meștereşti, fiule, acolo? întrebă tatăl.
Fac străchini din lemn ca să aveți la bătrânețe din ce
mânca! Veți fi slăbiţi de puteri ca bunicul și veți avea nevoie de ele.
Auzind vorbele copilului, bărbatul și soția lui l-au adus din
nou la masa lor pe bătrân și i-au cerut iertare pentru purtarea lor
lipsită de dragoste


Crezi că bărbatul și soția lui aveau nevoie de o lecție?Argumentează








vă rogggggg este urgent dau coroana promit​