Floare albastră
, de Mihai Eminescu
Eseu în care să prezinţi
tema şi viziunea despre lume
reflectate într
un text poetic studiat aparţinând lui
M
Eminescu: evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea
într
o tipologie; perioadă; curent literar sau orientare tematică; prezentarea temei prin referire la două imagini/ idei poetice; sublinierea a
patru elemente semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului; exprimarea unei opinii argumentate de
spre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în textul poetic ales
Poezia Floare albastră este o meditaţie pe tema iubirii, o idilă desfăşurată într
-
un cadru feeric şi este o capodoperă a lirismului eminescian din etapa de tinereţe.
Viziunea romantică este dată de tema şi motivele literare, simbolul central al poeziei referindu
-se la mitul
fericirii prin iubire şi aspiraţia spre ideal. La romantici, tema iubirii apare în corelaţie cu natura, întrucât natura vibrează la stările
suflet
eşti ale eului liric.
Tema iubirii este redată din două perspective, care corespund, in structura poeziei celor două planuri lirice : cel feminin şi cel al bărbatului, care ilustrează cele două modalităţi de a înţelege lumea şi
iubirea. Planul iubitei a
re forma unui monolog alcătuit dintr
-
un reproş, o provocare inocentă şi o încercare de seducţie. Planul bărbatului conferă poeziei caracter de meditaţie, subliniind condiţia geniului. Vocea lirică feminină reproşează geniului înstrăinarea, preocuparea pent
ru absolut, avertizându-
l că fericirea nu stă în „câmpiile asire”, ci în iubirea specifică lumii terestre : „Nu căta în depărtare / Fericirea ta, iubite !”. Principiul masculin este contemplativ : „Eu am râs, n
-
am zis nimic” ; „Ca un stâlp eu stam in lună”
şi meditativ : „Totuşi este trist în lume”. Încă din titlu apare motivul florii albastre, care, la Eminescu semnifică aspiraţia spre iubirea ideală posibilă, proiectată în viitor, dar şi imposibilitatea împlinirii cuplului, idee îmbogăţită de poet cu
accente
