Răspuns:
Pai, daca trebuie sa ieie nota, e musai sa te ajut!
1. Personajul Hagi Tudose nu traieste in confort, nu respecta normele morale ale comunitatii in care traieste, fiind un zgarcit recunoscut de toti.
2. Tipul zgarcitului descris in literatura este preluat si de alti sccriitori, nu doar romani, ci si straini. ca sa faci o paralela intre doua tipuri de zgarciti prezentati intr-o lucrare, trebuie sa "descifrezi" de la inceput aceasta tipologie. Asadar:
- daca "Hagi Tudose Hagi Tudose este tipul concret al avarului, având ca trăsătură dominantă patima sa faţă de bani, care-l dezumanizează şi îl
aduce în pragul nebuniei. Personajul este urmărit în evoluţie din copilărie şi până la batrâneţe, pe măsură ce plăcerea de a economisi bani se transformă într-o zgârcenie maladivă, distrugătoare, halucinantă.” un alt personaj asemanator este Costache Giurgiuveanu din Felix si Otilia de George Calinescu
-Costache Giurgiuveanu este un însetat de bani şi de viaţă. Are multă afecţiune pentru Otilia, dar practic nu întreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul şi nici pentru a o înfia. Pentru moş Costache banul reprezintă un scop în sine, el fiind reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar.” [3, p.69] Este personajul tip, arivist inclus în rândul zgârciţilor, profitorilor ce au drept scop banul. Fiind orbit de dragoste faţă de bani,
ajunge să de-a senzaţia de indiferenţă către persoanele dragi şi în cele din urmă se resimte lipsa de fericire.
3. Hagi Tudose personajul principal din nuvela cu acelaşi nume Hagi Tudose, are ca trăsătura dominanta patima sa faţa de bani care-l dezumanizează si îl aduce in pragul nebuniei. Personajul este urmărit in evoluţie din copilărie si pana la bătrâneţe, pe măsură ce plăcerea de a economisii bani se transforma intr-o zgârcenie distrugătoare.
Portretul personajului schiţat sumar de autor se completează treptat cu detalii semnificative:” Purta pe umeri o scurteica din lastic, galbena, spălăcita, pătata de untdelemn si picata cu ceara.” Deşi acasă „îngroapă mereu cazanele” cu galbeni, hagiului nu-i plăcea sa cheltuiască nimic.
Ca sa nu plătească mâncarea el folosea diferite scuze cu multa viclenie: intra in prăvălii, gusta cate ceva pe motiv că încerca produsul, apoi pleca spunând ca sunt prea scumpe. Astfel bea si manca pe banii negustorilor, „deşi pe el îl dădeau banii afara din casa” Dorinţa lui de a nu cheltui nici un ban din cei strânşi pentru plăcerea de a-i avea si admira îl face sa-şi repare singur cizmele, sa-şi cârpească singur hainele.
El pândeşte sa ia, ca un om nevoiaş cate o prescură de la biserica, cere cu împrumut câte o ţigara si se sustrage tuturor obligaţiilor comunităţii care ar presupune cheltuieli. De când era „de-o şchioapa”, pricepuse lumea.
Bătrân si bolnav, simţindu-şi sfârşitul aproape,văzând ca nu mai rezista in frig si foame, hagiul îşi calca pe inima si da un bănuţ nepoatei sa cumpere lemne pentru foc si sa-i facă o ciorba de găină. Considera aceasta dorinţa drept o ,,pofta de copil,, ,apoi se căieşte amarnic pentru banii cheltuiţi si-I cere nepoatei sa duca înapoi cărbunii, cenuşa, fulgii si bucăţile de carne ramase pentru a recupera jumătate din suma cheltuita. Moartea l-a găsit singur si bolnav, chinuit de frig si foame , neprimind nimic din puterea galbenilor strânşi o viată întreagă. ,, Săracu, ce bogat este!,,
Explicație:
Daca consideri ca este prea mult, alege din tot ceea ce am spus doar ceea ce crezi ca te intereseaza!
