MAREA NEAGRĂ, marea cea mai izolată a Oc. Planetar, unica mare având două straturi de apătotal diferite, marea care a avut cele mai multe denumiri în decursul timpului şi cea maispectaculoasă (antinomică) schimbare de nume. Este o mare continentală, între Europa şi AsiaMică, aproape închisă, legătura cu Oc. Atlantic şi, implicit, cu Oc. Planetar fiind foarte dificilă: prin
str.
Bosfor, spre Marea Marmara, iar de aici, prin str. Dardanele spre Marea Egee şi, mai departe,spre Marea Mediterană, de unde legătura cu Oc. Planetar se poate realiza fie prin str. Gibraltar (cu Oc. Atlantic), fie prin Canalul Suez (spre Marea Roşie şi, în continuare, cu
Oc. Indian). Din aceste legături dificile şi distanţa de peste 2 000 km faţă de ţărmul Oc. Atlantic,
re
zultă că este marea cea mai izolată a Oc. Planetar.
Supr.: 462 535 km2, inclusiv Marea Azov, 413 000 km2 fără aceasta.
Are adâncimea medie de 1 271 in, iar cea max. de 2 245 m.
Ţărmul său este puţin crestat, având puţine golfuri, peninsule (cea mai mare fi
ind Crimeea:25
500 km2, relief muntos cu alt. max. de 1 545 m) şi insule (Fidonisia, Berezaia, Sfântul Ioan,Sacalin, Insula Şerpilor, ultima având 660 m lungime, 440 m lăţime şi 60 m altitudine maximă).
articol_poze articol_scriptsM.N. este unica mare ca
re are două straturi de apă total diferite: la suprafaţă (până la 180
-200 madâncime) un strat mai dulce (cu o salinitate de 16-
17%o), relativ mai uşor, cu oxigen dizolvat, încare se dezvoltă viaţa, iar la adâncime (de la 180
-
200 m până la fund), un strat
mai
sărat (cu o salinitate de 21
-
22%o), mai greu, cu hidrogen sulfurat şi fără oxigen şi, ca urmare,lipsit de viaţă. Între cele două straturi nu există schimb de ape, stratul superficial, relativ mai„uşor", plutind deasupra stratului de adâncime, relativ mai „greu". Ca urmare, lipsesc
mişcările ascendente, respectiv curenţii verticali.
Marea Neagra are, totuşi, curenţi, respectiv circulari (la suprafaţă) şi de schimb (în zona str.Bosfor). Curenţii de suprafaţă se datorează vânturilor şi au o formă cvasicirculară; aceşti curenţi
au barat, în Holocen, limanurile fluvio-
maritime şi lagunele din jurul MăriiNegre.
Curenţii din zona str. Bosfor sunt curenţi de schimb între Marea Neagră şi Marea Marmara.
Astfel, la adâncime există un curent de descărcare a apelor mai sărate ale Mării Marmara spreMarea Neagră, iar la suprafaţă un curent invers, de transfer a apelor în exces ale M.N. spreMarea Marmara; acest curent este denumit curent de „compensaţie".
Principalele cursuri de apă ce se varsă în Marea Neagră sunt Dunărea (care, cu cei 6 400 m3/sla vărsare, contribuie cu aproape jumătate la cantitatea totală de apă adusă de râuri şi fluvii înmare), Nistru, Nipru şi Don (ultimul debuşând în Marea Azov). Marea Neagră îngheaţă iarna, laţărm, în medic cea 15 zile, pe o distanţă mai mare în E şi N (peste 1 km) şi mai mică în S şi V(doar în jur dc 100 m la Mangalia, de exemplu). Vânturile dinspre NE suflă cu violenţă şiprovoacă, de regulă, valuri ce ating 3
