Intr-o zi de primavara,inca nici nu inflorise pomi, aud din bucatarie niste voci ciudate.Prima oara nu le bag in seama,iar a doua oara imi fac curaj si plec sa vad ce se aude,dar defapt nu era nimic.In schimb vad o silueta mare,inalta,neagra uitandu-se la mine parca ar vrea sa ma fure.Dar defapt nu era nimic rau ci era doar o zana prietenoasa care mi-a propus sa mergem pe taramul zanelor.Eu am acceptat.După ce am ajuns acolo am vazut un cer azuriu si frunze aramii de parca era sfarsitul lumii.Zana care ma adus a spus sa mergem in castelul zanelor, eu am acceptat si misteriosul castel parca ascunsera ceva iar nu m-am dat batuta pana nu am aflat ce este.Deja era miezul noptii pe cer am vazut o luna blanda,m-am dus in bibloteca castelului ,singura deoarece zana plecasera altundeva.Am ajuns in bibloteca castelului si am rascocit printre carti si am gasit ceva.Se numea Legenda schiscelului nu prea am apucat sa citesc multe despre aceea legenda ca venise gardianul sa verifice daca nu este nimeni care nu plecase la somn.M-am ascuns,iar gardianul vazuse ca nu este nimeni plecasera.Eu grabita sa plec de aici acasa,gardianul a inchis usa si doar singura cale de iesire de acolo esra sa sar geamul sau sa fiu bagata in temnita castelului,asa ca am ales sa sar pe geam.Si fix atunci m-am trezit din somn.Da, era doar un vis.
