Discul mare de soare coboară încet spre asfințit. Strălucirea lui se micșorează, iar în jur împrăștie o lumină palidă. Căldura de acum câteva ore scade în intensitate și provoacă o răcire accentuată a vremii. Este semnalul așteptat de către mugurii înserării, care își arată imediat fața. Muntele masiv din fața mea se aseamănă cu zidul unei închisori, după care a fost încătușat mândrul soare. Ținut în chingile înserării, soarele murmură câteva licăriri luminoase după care se retrage după coama muntelui. Cu ultimele puteri, soarele aruncă câteva raze slabe de lumină peste crestele împădurite. Este ultima sa zvâcnire, muntele este prea înalt.
