Răspuns:
Într-o seară de vineri am mers împreună cu familia, cu cortul, la un iaz. Acolo am ajuns când luna începea să se ivească de după un deal.
Eu şi mami am întins cortul cam în pantă, deoarece doream să fim aproape de apă. Tati a prins un peşte mic iar noi am râs de dânsul. Peştele se zbătea iar el credea că a prins unul mare, încât abia putea să-l scoată din apă. Când l-a văzut cât de mic era, iar noi am râs, l-a aruncat în apă, spunând că-l va prinde din nou, când va mai creşte.
Luna era un cerc mare şi avea o lumină puternică, încât nu mai aveam nevoie de lampă. Lumina ei roşiatică împânzea toată pajiştea. Printre copaci dansau lumini şi umbre care ne speriau. Târziu, în noapte, am adormit.
Dimineaza ne-am trezit la răsăritul soarelui, în faţa cortului.
A fost o excursie minunată şi sper să mai pot călători, astfel, în natură.
