Răspuns: Prin martie 2001, student în anul III al filologiei albaiuliene,
aflu că la anul IV un domn profesor venit de la „Babeș-Bolyai” preda
un curs special „Scriitori filosofi: Lucian Blaga”. Într-o zi (să fi fost
joia?) mă înfățișez în Amfiteatrul 8 „Vasile Pârvan”, alături de vreo
patru studenți ai anului IV, iar pe ușă își face apariția magistral
Vasile Fanache. Mă prezint timid și îi solicit permisiunea să asist și
eu la curs. Vasile Fanache surâde și concede… La sfârșitul
semestrului îl conjur să mă accepte în vederea coordonării lucrării de
licență, cu subiect virtual Lucian Blaga. Profesorul consimte și mă
întreabă ce anume doresc, biografie, poezie, teatru? Ezit o secundă
(cursul domniei sale fusese despre poezie) și aleg teatrul. Primesc
sarcina ca la începerea următorului an universitar să îi încredințez
ceea ce voi fi scris peste vară. În august și septembrie 2001 am
redactat, de mână (nu aveam computer și nici nu știam să lucrez cu
așa ceva…), capitolele referitoare la Zamolxe și Tulburarea apelor. În
octombrie Vasile Fanache, navetând iarăși între Cluj-Napoca și Alba
Iulia, lecturează cele două compoziții juvenile (aveam, încă, 21 de
ani…) și îmi spune scurt că e bine; totodată, că trebuie să scriu despre
toate cele zece piese de teatru semnate de Blaga. Prin mai 2002
teancul de manuscrise devenise apreciabil. Lucrarea de licență,
asemenea. În referatul aferent, Vasile Fanache o recomandă
publicării. Eu îl ascult, ca de obicei, foarte serios, precum novicele
dând ascultare părintelui spiritual și îl întreb unde anume să o
6
public.
