Răspuns :
Răspuns:
Intr-o zi, raza de soare, pe când umbla prin văzduh, se opri î
ntr-o grădină plină de flori minunate.
Și repezită cum era, s-a năpustit în grădină, a cules o floare și s-a înălțat din nou în zare.
Toate florile din grădină au privit mirate către cerul albastru și au început să murmure între ele:
- Ați vazut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prințesa?
- Cu siguranță prințesa a ales un frate al meu, a spus un trandafir cu petale mari, catifelate și roșii pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a grăit mândră o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din cap încântate.
Chiar și o violetă mică și splendidă, a susținut că raza de soare culesese o soră a ei, vestită pentru delicatețe.
Numai într-un colț, stingher, cineva plângea. Era un ghiocel mic și firav, a cărui codiță fuse frântă de trena rochiei de aur, a prințesei.
Îndurerată de răul pe care i-l făcuse gingașului ghiocel, raza de soare s-a apropiat de el și i-a propus să-i indeplinească o dorință pentru ai alina suferința.
El i-a cerut razei de soare, să-i dea voie, să răsară primul dintre toate florile, de sub zăpada rece iar parfumul lui abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primavara cu alaiul ei.
De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbește dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară și toată lumea știe că vremea cea urâtă este pe sfârșite.
El este vestitorul primăverii!