Lumea sentimentelor
A fost odată, acum mult mult mult timp, o lume a sentimentelor. Erau acolo o grămadă de sentimente precum bucuria, tristețea, stresul, frica și multe altele. Dar cea care conducea și stăpânea această lume, cea mai adorată dintre toate sentimentele, cea mai frumoasă, era Iubirea. Toată lumea voia să fie prieten cu Iubirea. Era absolut perfectă. Dansa, cânta, zâmbea, făcea tot ce ți-ai dori. Dar acum o să mergem la oameni, care nu reușeau nicicum să intre în această lume a sentimentelor. Ei dădeau cu arme, foc, tot! Dar era o bulă de care nu reușeau să treacă, așa că ei nu aveau sentimente. Nu simțeau nimic. Într-o zi, un copil Milă a pornit la o plimbare mică, să vadă lumea. Când a ajuns la marginea Lumii Sentimentelor, s-a oprit și s-a uitat la oamenii disperați să intre. Desigur, el era Milă, așa că i s-a făcut milă de oamenii care voiau să intre, așa că fugi înapoi în mijlocul lumii unde se afla un buton mare mare mare și roșu. Apăsă pe el și deodată Lumea se lumină. Oameni cu sutele, sau chiar cu miile au fugit peste el și peste oraș. S-a speriat, știind că făcuse ceva rău. O mână aspră de om l-a apucat și l-a mâncat. Așa s-a întamplat și la alții. Până la urmă, au terminat de mâncat. Dar singura pe care nu au mâncat a fost Iubirea. Au lăsat-o deoarece ea era importantă pentru ei. De atunci, Iubirea este cel care ne conduce și pe noi.
Cam atât, scuze pentru greșeli de scriere, și spor la teme, sper că te-am ajutat. :))
