Textul narativ
Un text narativ se construieşte întotdeauna în jurul unei ficţiuni: povestirea aventurilor unuia sau ale mai multor personaje.
Succesiunea aventurilor constituie acţiunea.
Acţiunea este determinată de schimbarea unei situaţii iniţiale.
Naraţiunea organizează acţiunea într-o manieră proprie fiecărui text.
Textele narative pot fi divizate în părţi şi capitole (numerotate sau nu, având sau nu câte un titlu).
Timpul
Timpul ficţiunii
Timpul ficţiunii este cel al desfăşurării acţiunii. Poate fi foarte scurt (câteva ore) sau foarte lung (câteva generaţii).
Cronologia poate fi indicată:
– în mod direct, printr-un ceas, o dată, un eveniment istoric, sau prin cuvinte din câmpul lexical al timpului
– în mod indirect, prin notaţii asupra fenomenelor meteorologice, a anotimpului, a vârstei personajului, asupra vestimentaţiei ş.a.
Timpul povestirii
Timpul povestirii este timpul necesar narării unui eveniment: o întâmplare de câteva minute poate ocupa câteva pagini, în timp ce câţiva ani pot fi rezumaţi în câteva rânduri.
* Timpul ficţiunii şi cel al povestirii nu coincid perfect decât în dialog.
Textul narativ, Timpul, Spaţiul, Personajele
Spaţiul
Spaţiul este reprezentat de totalitatea locurilor în care se desfăşoară acţiunea. Acestea se pot grupa în perechi antonimice: interior/exterior; privat/public; urban/rural; spaţiu orizontal/ spaţiu vertical; loc real/loc imaginar etc.
Reprezentarea spaţiului presupune folosirea descrierii (făcute de narator sau de un personaj).
Rolul spaţiului: Contribuie la crearea iluziei realităţii. Poate avea şi o funcţie simbolică.
Personajele
Deşi este o ficţiune, unui personaj:
– i se poate stabili identitatea: nume, prenume, vârstă, origine socială, trecut, educaţie
– i se poate contura un portret fizic sau psihologic.
Prezentarea unui personaj se face în mod direct sau indirect.
Prezentarea directă
Prin prezentare directă, datele prin care se caracterizează personajul sunt denotative (adică exprimate precis în text).
Prezentarea indirectă
Prezentarea indirectă se face prin indici conotativi, cititorului revenindu-i sarcina să-i decodifice:
– indici literari: metafore, comparaţii etc.
– indici materiali: obiecte de decor, de vestimentaţie
