Urc în autobuz grăbit. E aglomerație și cu greu reușesc să găsesc un loc.
Ghinionul meu! Lângă mine, o femeie voinică vorbea la telefon în gura mare, de o auzea tot autobuzul:
„Soro, fuseși la nasu” Costel? Și ce-ți zise? Să pregătească, soro, ce am vorbit, că altfel schimb foaia, vin degrabă și.... Aha, bine, atunci să facem cum spui tu, dar ziseseși că nu mai e de actualitate! Hai că te pup, pa, pa, pa!!!”
La prima stație au urcat doi controlori. Ei lipseau din îmbulzeală!
Am început să ne scotocim după cartele, în momentul în care sub nas ne era băgată legitimația de serviciu.
Din spatele autobuzului se auzeau voci ridicate:
- Păi aș fi validat cardul, dar ați blocat aparatele!
- Am blocat aparatele după ce ne-am asigurat că noii călători au avut posibilitatea să-și valideze călătoria! Vă rog să prezentați un act de identitate.
- Lasă-mă, cocoană, în pace, că nu-ți dau niciun buletin. Voi atâta știți: să amendați! Să fii sănătoasă și să-mi iei caii de la bicicletă, că la prima stație voi coborî.
La prima am coborât și eu în aerul rece de afară.
